Semnele timpului

În tinereţe, am urmat cursurile unei universităţi din Brisbane, Australia, care se afla la două ore distanţă de casă. Aveam o prietenă în oraș și rămâneam uneori la ea, pentru a evita să fac naveta în fiecare zi.

Privind în istorie, este uneori dificil de înţeles de ce creștinismul s-a ramificat într-o sumedenie de credinţe. Au fost la mijloc nu doar ambiţii, ci și maniere diverse de citire a textului biblic. Unele dintre acestea ne modelează încă prezentul și ne fac să constatăm cu surprindere că avem convingeri pe care nu le putem...

Din când în când, mass media aduce în atenţie câte un studiu care urmărește să calibreze balanţa dintre inteligenţă și religiozitate și, de obicei, descoperirile duc la ironizarea religioșilor și la asocierea religiei cu nerozia. Ca și cum motive pentru ironizat ateii nu ar exista.

De respingere nu ne putem ascunde. De-a lungul vieţii ne vom „lovi" de ea la un interviu pentru un loc de muncă sau la întâlnirea cu acea persoană care ne face inima să bată mai tare. Iar pentru că ne dorim atât de mult să fim acceptaţi, respingerea ne va provoca o mare durere interioară,...

În momentele în care durerea ne însoţește și ne găsim singuri în miezul nopţii, oare și Dumnezeu varsă lacrimi alături de noi?

Într-o lume care pare să plonjeze în tot mai multă confuzie, creștinii au motive de speranţă la fel de trainice ca Împărăţia care le este promisă. Această speranţă poate și trebuie să le modeleze comportamentul și alegerile pe care le au de făcut, inclusiv cele dintr-un an electoral.

Omul nu doar că L-a recreat pe Dumnezeu, ci și-a redefinit și așteptările. Nu puţini sunt creștinii care consideră că fericirea a fost promisă de Însuși Dumnezeu. Dar dacă aceasta implică o goană după iluzii?

Îmi amintesc de o întrebare (deghizată într-o provocare) primită demult, care m-a încurcat mai mult decât altele de-a dreptul dificile. Trebuia să descriu o zi fericită, și, scotocind prin desaga mea cu zile mulţumitoare, interesante sau de-a dreptul glorioase, nu-mi era foarte limpede după ce criterii trebuia să aleg una.

Am sărbătorit cea de-a 80-a aniversare a bunicii mele și am început cu ceea ce facem în majoritatea întâlnirilor noastre de familie – cu rugăciune. Era vineri seara și, în timp ce soarele cobora sub linia orizontului, ne-am adunat în sufrageria confortabilă a mătușii mele – un strănepot, șase nepoţi adulţi, patru copii și doi...

Povestea lui Sundari este o poveste adevărată despre cum au reușit cuvintele unui psalm să salveze o persoană de la moarte, transformând-o dintr-o victimă a abuzului într-o piatră preţioasă, spre slava lui Dumnezeu.

Chiar dacă te-ai împotmolit în „noroi”, fă un pas înainte, conștient că dragostea lui Dumnezeu te urmărește în orice clipă.

Am fost crescut în Onehunga, o suburbie plină de culoare a orașului Auckland din Noua Zeelandă. Muzica și compunerea cântecelor au fost întotdeauna pasiunile mele și, de la o vârstă fragedă, am avut aspiraţii ambiţioase.

Fiica mea a murit la 23 de ore după ce s-a născut. Moartea ei rămâne cel mai sfâșietor lucru pe care l-am trăit vreodată.

„Iată, Eu vin curând” (Apocalipsa 22:12) – o promisiune a cărei împlinire a fost așteptată de generaţii de credincioși care și-au legat toate speranţele de revenirea lui Iisus în slavă. Dar ce înseamnă „curând”?  Și ce ar trebui să facem pentru a nu fi confiscaţi de preocuparea pentru semne, neglijând alte aspecte esenţiale ale pregătirii...

„Dar cine ştie să facă bine şi nu face săvârşeşte un păcat!”(Iacov 4:17)

O serie de studii au descoperit metode esenţiale prin care îţi poţi dezvolta abilităţile cognitive și care te ajută să îţi protejezi sănătatea creierului pe termen lung.

Venirea pe lume a unui copil aduce bucurie și împlinire, dar și o dinamică aparte în cadrul familiei, o nouă realitate ce plasează cuplul în postura asumării unor sarcini și responsabilităţi necunoscute până atunci. Tranziţia către viaţa în trei reprezintă o etapă care provoacă rutina zilnică, solicitând integral atenţia și implicarea părinţilor.

Veioză luminând slab, umbre pe tastatură, un ceas la care mă uit încruntată și care îmi arată o oră târzie – 23:47. Simţind un val de panică, degetele mele au început să alerge pe tastele de plastic. Lucrând până târziu în noapte, e de înţeles că eram foarte obosită. Nu era o oboseală din aceea...

„M-am dus la locul meu de strajă și stăteam pe turn ca să veghez și să văd ce are să-mi spună Domnul” (Habacuc 2:1).

Nu este atât de greu pe cât s-ar crede să interpretezi greșit Biblia. Eu am făcut-o, majoritatea oamenilor pe care îi cunosc au făcut-o și, dacă aţi citit-o suficient, sunt destul de sigură că vi s-a întâmplat și vouă. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că, de-a lungul istoriei, mulţi au interpretat greșit Biblia, mai...

O relaţie abuzivă, în care o persoană este supusă violenţei fizice, psihice, sociale sau spirituale ori respingerii, nu își găsește locul și nici justificarea într-o paradigmă creștină. Violenţa domestică nu este doar un simptom care, cercetat și înţeles pe deplin, poate fi  rezolvat. Ea reprezintă indiciul unor probleme biologice și psihologice care le afectează pe victime,...

A donat un rinichi unei persoane necunoscute, fără nicio recompensă. Aceasta ar fi, pe scurt, povestea unei graficiene a cărei singură motivaţie a fost altruismul. Cazuri similare sunt suficiente să îi determine pe cercetători să se întrebe dacă altruismul este o dimensiune implicită a creierului.

Esther Moo face parte din cei 1959 de refugiaţi Karen care au emigrat în Australia între 2009 și 2010, iar povestea ei este împletită din fire de curaj, de optimism și de speranţă.

Cu rucsacurile și corturile bine prinse în spate, micul nostru grup de trei persoane a avut nevoie de câteva ore pentru a ajunge în valea ascunsă. Pădurea tropicală era răcoroasă și umedă și, în timp ce ne căţăram cu grijă peste bolovanii acoperiţi de mușchi, am încercat să urmăm o potecă aproape invizibilă, paralelă cu...